Acest site utilizează cookies. Navigarea în continuare reprezintă acceptul dumneavoastră pentru utilizarea acestora. Citeşte mai multe despre cookies aici

Noul potențial al vitaminei C

Postat de Andrei 18.02.2018 0 Comentarii

Noul potențial al vitaminei C

 

                                                                                                                PhD Steve Hickey, PhD Hilary Roberts

 

Linus Pauling și Institutul Național pentru Sănătate

                Dozele orale de vitamina C pot fi mult mai puternice decât cele realizate până acum. Unele opinii din sectorul medical au pretins însă că afirmatiile lui Linus Pauling privind dozele concentrate de vitamina C au fost infirmate prin cercetarile Institutului Național de Sănătate (N.I.H) ce au fost realizate la scurt timp după moartea lui Pauling. Afirmațiile grupului de cercetători ai acestui institut s-au fundamentat prin faptul că organismul uman poate absorbi doar cca 200mg de supliment de vitamina C; peste această valoare, corpul devine „saturat” și nu mai are capacitate de absorbire.

                În cartea noastră „Ascorbatul: Știința vitaminei C”(1) am explicat modul în care interpretările Institutului Național de Sănătate au fost viciate. Cercetătorii acestui institut au administrat o singură doză de vitamina C și au așteptat câteva ore până când aceasta doza a fost eliminată și, doar după aceea au efectuat testele de sânge. Au repetat acest proces cu doze de 1250mg și, întrucât concentrația plasmatică nu a crescut ca urmare a acestei doze (pentru că doza fusese excretată) au concluzionat că plasma a fost„saturată”. Acest lucru s-a întâmplat și la 70μM/L, care este echivalentul unei doze de 200mg. De vreme ce propriile grafice ale N.I.H arată nivele de până la 220μM/L de doze orale, este clar că „saturația” este cel mai neprotrivit cuvânt pentru a descrie ceea ce este de fapt linia plasmatică de bază,  protejată de reabsorbția renală.

                În ciuda dovezilor din propriilor lor date, N.I.H și alții s-au agățat de ideea că dozele orale de vitamina C nu se absorb corspunzător. După ceva timp, au revenit asupra limbajul folosit și au înlocuit cuvântul nejustificat „saturat” cu unul mai puțin specific, respectiv cu „strict controlat” și au majorat nivelul maxim de la 70 la 220μM/L. Acest lucru a fost făcut însă fără a recunoaște erorile anterioare sau fără să menționeze că aportul necesar pentru a atinge maximul noii plasme a crescut de la 200mg la 18,000mg pe zi!

 

Măsurători independente

                La puțin timp după realizarea acestui studiu de către N.I.H, am cercetat absorbția de suplimente de vitamina C. Folosind doze de 36g de formulare lipozomală, am obținut nivele plasmatice de 417μM/L, infirmând astfel maximul formulat de catre N.I.H(2). Foarte important este faptul că aceste nivele au demonstrat că, în cazul persoanelor cu aporturi regulate, nivelul de bază nu a fost nici „saturat” și nici „strict controlat” la 70μM/L , ci putea crește la cel puțin 150μM/L. Într-o reluare parțială a acestei lucrari, Dr. Ron Hunighake din Statele Unite a obținut rezultate similare.

 

nivelurile plasmatice de ascorbat de sodiu

Liniile punctate arată informațiile N.I.H pentru „saturație”, la doza unică de 1,25g.

Liniile continue arată reacția la 7 ore, urmată de doza unică de vitamina C lipozomală.

 

 

Recent, Dr. Johan Bolhuis a furnizat unele rezutate independente suplimentare(3), așa cum se arată în tabelul următor:

 

niveluri plasmatice vitamina c

 

 

                Dr. Bolhuis a realizat șapte niveluri de determinare pentru plasma afectată de vitamina C. Primul nivel (de 80 μM/L) a fost aplicat după două zile de epuizare și este în concordanță cu măsurători anterioare în cazul persoanelor epuizate. Al doilea (de 193 μM/L) a urmărit un singur aport de 12g de vitamina C cu bioflavonoide. Șase grame de vitamina C lipozomală (Livon Laboratories) au adus un randament de 204 μM/L, sugerând astfel că absorbția de aport lipozomal a fost de aproximativ două ori mai eficace decât cea a formulei standard, la aceste doze și la acest interval de timp. Pentru comparație, Bolhuis a testat, de asemenea, 12g de vitamina C de tip UltraPotent (cu un grad de  absorbție îmbunătățită), care a avut un rezultat de nivel plasmatic de 265μM/L.

               

                Bolhuis a incercat și combinații de vitamina C stardard cu vitamina C lipozomală. În cazul utilizării a 24.4g de vitamina C si 8g de vitamina C lipozomală, nivelul plasmatic a atins 512μM/L. In final, el a luat administrat douădoze de 11g de vitamina C si 7g de vitamina C lipozomală. După administrarea dozei la ora 7 dimineața, el a măsurat nivelul de plasmă la ora 11 dimineața (nivelul a fost de 567μM / L) ți la ora 1:15 după-amiaza (nivelul a fost de 579μM/L).

               

                De reținut este faptul că aceste măsurători individuale s-ar putea să nu fi fost luate la nivelul maxim al sângelui și astfel pot fi considerate ca și valoari de limită minimă pentru concentrația maximă. Rezultatele sunt în concordanță cu rezultatele anterioare pentru vitamina C lipozomală și susțin previziunile noastre, acelea că nivelurile plasmatice de cel puțin 500-600μM/L pot fi atinse și, mai mult, pot fi menținute.

               

                Bolhuis a inclus N-acetil cisteină (NAC), seleniu, acid alfa-lipoic, vitamina E, galat de epigalocatehină (ECGC) și un complex de multivitamine (UltraPotent cu vitamina C) cu combinații de aporturi standard și lipozomale. Aceat lucru a complicat interpretarea rezultatelor sale dar, cu toate acestea, concluziile sunt clare: nivelurile plasmatice ridicate pot fi obținute prin aport oral.

 

Implicațiile aportului de vitamina C

 

                Inițial, atât N.I.H cât si ceilați au susținut că, din moment ce plasma devine saturată la un aport de 200mg pe zi, dozele mari de vitamina C nu pot fi eficiente împotriva răcelii obișnuite, a cancerului sau a altor boli. Cu toate acestea, prin revizuirea afirmației de "control strict", trebuie să revizuim afirmația lor și anume, că o cantitate mai mare de 18g de vitamina C pe zi, în doze divizate, este puțin probabil să fie mai eficace decât 18g în doze divizate in cazul persoanelor sănătoase. Această „revizuire” va aduce cu siguranță un zâmbet pe fața cititorilor noștri.

               

                Dr. Robert Cathcart a arătat că bolnavii pot absorbi mult mai multă vitamină C decât persoanele  sănătoase. Aceast lucru contrazice argumentul că dozele mari de vitamina C sunt ineficiente împotriva bolilor deoarece nivelurile din organism ar fi "strict controlate" sau ar fi "saturate"; valabil și pentru afirmația că dozele de peste 200mg nu se absorb.

 

Implicațiile pentru boli

 

               Datele prezentate aici sugerează că formulările standard de vitamină C și lipozomale C pot fi absorbite prin mecanisme independente. Datele provenite de la Bolhuis sugerează că, la aceste doze mari, nivelul plasmatic poate reprezenta suma totală a nivelelor rezultate din aportul standard și lipozomal. Dacă acest lucru se confirmă, atunci concentrațiile plasmatice din dozele repetate de combinații standard cu liposomal C pot fi, considerabil, mult mai mari de 600μM/L, iar aceste niveluri ar putea fi susținute la nesfarsit prin repetarea dozelor.

 

                Nivelurile susținute de peste 250-300 μM/L de ascorbat din plasmă se presupun a fi toxice pentru celulele canceroase. Cele mai mari niveluri de vitamina C raportate au fost cu mult peste cele menționate mai sus, respectiv ele au avut valori de  579 μM/L. Mai mult, concentrația de vitamina C dintr-o tumoră poate fi mult mai mare decât cea din plasmă, deoarece celulele tumorale pot absorbi în mod curent vitamina C din mediul înconjurător. Acest lucru sugerează că nivelurile cito-toxice ale vitaminei C se pot obține prin administrare orală.

               

                Atunci când se utilizează singură, vitamina C este un agent anti-cancer relativ slab. Dar alți agenți, cum ar fi acidul alfa-lipoic sau seleniul, pot acționa sinergic, ducând la creșlterea efectelor  anti-canceroase. Una dintre abordările de actualitate ale tratamentului pentru cancer promovează eficacitatea ascorbatului de sodiu intravenos în defavoarea administrării orale a vitaminei C.(4) Această ipoteză este prematură și ignoră beneficiile sinergiei nutritive. Există dovezi tot mai mari că terapia prin curenți Redox,suplimentată cu administrarea de vitamina C pe cale orală, poate extinde viața pacienților cu cancer terminal, îmbunătățind în același timp și calitatea vieții acestora.

 

                Afirmațiile potrivit cărora aporturile ridicate de vitamina C nu au nici un beneficiu pentru prevenirea sau tratamentul răcelii comune (sau a altor infecții) sunt nefondate. Astfel de studii au utilizat doze prea mici și prea rare pentru a furniza dovezi directe. Prin contrast, studiile de caz repetate de aporturile mari de vitamina C au dus la rezultate pozitive uniforme, atunci când s-au utilizat aporturi dinamice de fluxuri adecvate de vitamina C.

 

                Dovezile acumulate sugerează că medicina convențională a respins prematur șansele de importanță a dozelor mari de vitamina C. Mai mult, după cum s-a văzut, obiecțiile s-au bazat pe premise eronate. Studiile prezentate aici sugerează însă că s-ar putea să fim pe punctul de a aprecia noi beneficii uriașe din partea unei substanțe cu o putere terapeutică unică.

 

Surse:

(1)S. Hickey H. Roberts (2004) Ascorbate: The Science of Vitamin C, Lulu press
(2)S.Hickey, H.Roberts și N.J. Miller (2008) Pfarmacokinetics of oral ascorbate liposomes, JNEM, iulie, 10.1080/13590840802305423.
(3)J.Bolhuis (2008) Personal communication
(4)S.J.Padayatty M. Levine (2000) Reevaluation of ascorbate in cancer treatment: emerging evidence, open minds and serendipity, J Am Coll Nutr, 19(4), 423-425.
 
primadrogherie logo

 

Lasă un comentariu

Medvi Design

Creare Magazin Online